In centrul medicinii antroposofice se afla fiinta umana, vazuta ca entitate fizica, rationala si spirituala. Cu ajutorul medicamentelor usoare pe baza de pante, animale, metale si minerale, se trateaza nu simptomele, ci cauzele imbolnavirii. In acest scop, medicina antroposofica utilizeaza atat mijloace materiale, cat si homeopate. Un punct esential de reper pentru terapia antroposofica este incercarea de a trezi la viata si de a intari pterea de autovindecare a organismului uman. Aceasta este inradacinata in filosofia antroposofica, care se bazeaza pe invataturile lui Rudolf Steiner.
ORIGINILE TERAPIEI
Conceptia antroposofica despre lume i se datoreaza lui Rudolf Steiner. Acesta s-a nascut in anul 1861, in localitatea Kraljevek din vechiul Imperiu Austro-Ungar, aflata azi in Croatia. In copilarie, el se retragea in lumi spirituale, descoperindu-si astfel propria putere de clarviziune.
A studiat matematica si stiinte ale naturii, dar si filosofie, literatura si istorie. In 1891, Steiner devenea absolvent al Universitatii Rostock si doctor in filologie. Trei ani mai tarzi, in 1894, el punea bazele conceptiei antroposofice despre lume.
O conceptie proprie despre lume
Rudolf Steiner a fost puternic influentat de Goethe, dar gasea inspiratie si in esoterismul mistic. Activeaza mai intai in Societatea Teosofica, iar in 1913 infiinteaza Societatea Antroposofica. Pe langa aceasta, el facea parte si din ordinul secret al francmasonilor. In 1923, Steiner creeaza "Corporatia Antroposofica Germana", al carei prim lider era el insusi. Cuvantul "anthropos" vine din limba greaca si inseamna "om" ; "sophia", de asemenea de origine greceasca, inseamna "intelepciune". Astfel, antroposofia este "intelepciunea despre oameni".
Intr-o colectie de 6000 de discursuri si peste 250 de carti, Rudolf Steiner prezinta publicului intreaga sa conceptie despre lume, conceptie ce continua sa stea la baza gandirii antroposofice si astazi. Tot asa, teoriile lui au fost puse in practica de medicina antroposofica, de gradinitele si scolile Waldorf, de pedagogia vindecatoare Camphill si de agricultura biologico-dinamica.
In anii '20, impreuna cu medicul olandez de origine surinameza Ita Wegman, Steiner pune bazele medicinii antroposofice, inradacinata in legile universale ale stiintei traditionale a vindecarii est-asiatice, in medicina mistica antica si in homeopatie.
Chiar si cunostinte spirituale au fost integrate acestui tip de medicina, care dispune de propria metoda stiintifico-spirituala.
Sursele imaginii omului in medicina antroposofica sunt rezultatele obtinute de Steiner in urma cercetarilor efectuate asupra legilor universale, ce se reflecta atat la nivel uman, cat si in natura sau in cosmos.
Viata si activitatea in Elvetia
Steiner s-a retras o perioada in Dornach, regiunea Basel, unde a infiintat Goetheanum-ul, planurile de constructie fiind concepute chiar de el. Aici el reuneste Societatea Antroposofica si Universitatea Libera pentru Stiinta Spirituala.
Intre 1920 si 1924, Steiner isi sustine propriile cursuri de medicina antroposofica in cadrul sectiei de medicina a Universitatii Libere pentru Stiinta Spirituala. El moare in anul 1925, la Dornach. Goehteanum-ul ramane pana astazi un loc important de cercetare si studiu in domeniul medicinii antroposofice.
Doctorul Ita Wegman, o proeminenta figura sociala, infiinteaza in 1921, in Elvetia, prima clinica antroposofica.
Aici, conceptele medicinii antroposofice sunt transpuse in practica si se dezvolta noi metode precum terapia prin vasc sau masajul ritmic. In 1922, Ita Wegman intemeiaza o societate pe actiuni ce purta numele de Laboratorul International si Institutul Clinic si Terapeutic din Arlesheim, un renumit si important producator de medicamente antroposofice, cunoscut astazi ca Weleda AG.
CE ESTE MEDICINA ANTROPOSOFICA ?
Medicina antroposofica este considerata o forma de terapie completa si complementara medicinii traditionale, motiv pentru care o alta denumire corecta este "medicina dezvoltata antroposofic". Medicina antroposofica doreste sa largeasca orizonturile medicinii traditionale cu o privire de ansamblu a fiintei umane. Cu ajutorul metodelor traditionale de investigatie medicala, se obtin indicii supra dezechilibrelor functionale din corp, care se trateaza in concordanta cu simptomele bolii. Prin contrast, medicna complementara antroposofica vede boala ca pe o reflectare a dezechilibrului dinamic din fiinta umana, dezechilibru ce poate avea cauze fizice, energetice, mentale, sufletesti sau chiar si legate da karma.
In centrul tratamentului sta pacientul ca individ antroposofic. Vindecarea nu este impusa din exterior, ci este initiata chiar de catre pacient. Interesele sale individuale au prioritate maxima intr-un proces eficient de insanatosire. Din anul 1976, medicina antroposofica este introdusa in legea medicamentelor, iar din 1989 apare ca domeniu terapeutic individual, alaturi de homeopatie si fitoterapie, in codul 5 al Legilor Sociale, ceea ce ii confera statutul de forma terapeutica recunoscuta oficial.
Sanatos prin propriile forte
Tratamentele antroposofice sunt gandite astfel incat sa stimuleze puterea de autovindecare a organismului, in scopul de a invinge boala cu propriile forte. Esentiala pentru toate metodele antroposofice de vindecare este ideea ca o sanatate de durata nu poate fi atinsa niciodata cu ajutorul produselor medicamentoase nenaturale sau prin tutela doctorului. Procesele de insanatosire din interiorul pacientului trebuie stimulate cu medicamente naturale si activtati complementare. Ideea centrala a terapiilor antroposofice , precum si a producerii de medicamente, este recapatarea bioritmului natural.
Cei care traiesc in dezechilibru cu legile universale pot readuce armonia in structura interna a organismului prin medicamente, masaje ritmice sau euritmie terapeutica. In functie de tabloul simptomatic, aceste terapii individuale vor fi combinate.
Contrar celorlalte terapii alternative, studiul medicinii antroposofice este accesibil doar doctorilor, care trebuie sa urmeze cursurile unor institutii specializate. Cu toate acestea, fundamentele teoretice ale medicinii complementare antroposofice sunt adesea criticate, deoarece se bazeaza doar pe teoriile fondatorului sau, Rudolf Steiner, si resping dovezile obiective si stiintifice.
Conceptia antroposofica despre om
Medicina antroposofica porneste de la patru parti ale fiintei umane, pe care Rudolf Steiner le numeste corp fizic, corp eteric, corp astral, Eu.
- Corpul fizic reprezinta corpul ce se poate observa vizual, locuit de fortele energetice ale corpului eteric. Procesele de sinteza, descompunere si transformare din organism apartin toate acestui plan.
- Corpul eteric este responsbil de puterea necesara cresterii, conservarii si innoirii corpului.
- Forta motrice sufleteasca si instinctele umane izvorasc din corpul astral . Aceste se ocupa de motricitate si reprezinta sufletul fiintei umane.
- Cel mai ridicat nivel il ocupa centrul fiintei umane, constiinta din Eu. Eul mijloceste calea dintre scopuri, rationament si actiune, trasand liniile personalitatii individuale.
Fortele acestor patru parti ale fiintei sunt neobservabile, dar, in acelasi timp, pot fi mai mult sau mai putin distinct simtite. Daca o persoana se imbolnaveste, procesele normale ies din armonie - cele patru parti nu mai sunt in echilibru una cu cealalta.
Cele patru tipuri de boli
In
functie de corpul predominant, se dezvolta si anumite tipuri de boli.
Antroposofia
face distinctie intre scleroza, tumoare, inflamatie si paralizie.
Tumorile apar din cauza unor diviziuni celulare necontrolate si a
cresterii tesutului in organism. In acest caz, puterile eterice de
constructie sunt atat de mari, incat nu mai pot fi suprimate de catre
celelalte trei parti.
Bolile
sclerotice, dimpotriva, sunt provocate de un corp eteric atat de
slabit, incat nu mai poate traversa corpul fizic, aceasta ducand la
acumularea de reziduuri si substante nefolositoare in vase, organe si
sisteme de organe.
Urmarile
iau forma depunerii de pietre, a gutei sau aterosclerozei. In final,
bolile inflamatorii se dezvolta din cauza activitatii intense a
corpului astral la nivel eteric si fizic: prea multa activitate
mentala se poate manifesta prin inflamatii locale sau stari febrile.
Pe de alta parte, o forta a Eului peste masura de puternica in
relatie cu celelalte planuri poate duce la stari de paralizie si boli
paralitice.
Cele
trei domenii functionale
Complementar
celor patru parti ale fiintei, in Antroposofie se disting si trei
domeniii functionale: polul capului, legat de sistemul nervos si
rational, polul mediu, cu functiile ritmice ale sistemului circulator
si ale celui respirator, precum si polul inferior, responsabil de
functia metabolica si cea a membrelor. Aceasta clasificare conduce la
o prima concluzie in privinta suprematiei fortelor in organism. O
slabiciune a unuia dintre poli declanseaza hiperactivitatea unui alt
pol.
Astfel
se explica cum o persoana intelectuala, cu un pol al capului
hiperactiv, sufera deseori de slabiciuni la nivel metabolic si la cel
al membrelor, slabiciuni ce, de exemplu, se pot manifesta orin
dreglari de digestie sau dureri de burta, diaree sau constipatie.
Bolile de inima si de plamani sunt manifestari ale unui pol mediu
slabit, care, prin inima si respiratie, este strans legat de puterile
de rationament ale fiintei umane.
Pentru
ca sistemul ritmic mijloceste relatia dintre polul capului si cel
abdominal, dezechilibrele puternice pot conduce la dereglari in zona
plamanilor si a inimii.
Astfel,
munca din timpul noptii, cand functiile metabolice sunt cele mai
puternice, obliga organismul sa fie activ si spiritual. Pe termen
lung, aceasta poate produce un dezechilibru intre polul superior si
cel inferior, transformand si sistemul ritmic in victima colaterala.
Medicul
antroposof
Bazele
teoretice impreuna cu o buna cunoastere a medicamentelor
antroposofice si un spirit de observatie empatic sunt instrumentele
unui medic antroposof. La fiecare caz de boala, dinamica pacientului
trebuie analizata individual. Aceasta deoarece acelasi simptom poate
avea cauze diferite la doua persoane distincte, fapt de care trebuie
tinut cont in cadrul terapiei.
Astfel,
o inflamatie poate fi urmarea unei trairi rationale intense, dar
poate avea de-a face si cu aparitia unei tumori. Medicul antroposof
trebuie sa tina cont de aceste relatii dintre lucruri.
In
Germania exiata in jur de 6000 de medici antroposofi practicanti,
care si-au intregit educatia prin participarea la seminarii
antroposofice de specialitate.
REMEDIILE
ANTROPOSOFICE
Substantele
care stau la baza fabricarii de medicamente antroposofice fac parte
din regnul mineral, vegetal, animal sau din grupa metalelor. Ca model
pentru prepararea acestora este luat modelul alchimic de preparare a
plantelor tamaduitoare, cunoscut din vremea anticilor si introdus de
Paracelsus (1493 – 1541) in tezaurul medical german.
Preparare
Medicul
si invatatul Paracelsus foloseste termenul de “alchimie”
(“Spagyrik”) pentru a desemna arta “dezlegarii si imbinarii”,
referitoare la fragmentarea si combinarea substantelor vegetale si
minerale. Prin fermentatie, distilare, transformare in cenusa,
extractie si filtrare, el izola materialele vegetale, pe care le
contopea din nou la final in medicamente cu anumite proprietati.
Rudolf
Steiner a preluat aceste vechi cunostinte pentru a putea modifica
substantele tamaduitoare in concordanta cu viziunea antroposofica.
Farmaceutica antroposofica combina elemente alchimice, homeopatice si
ale vindecarii pe baza de plante. La prepararea substantelor
medicale, aceasta ia in calcul dezechilibrele dintre cele patru
elemente primordiale.
Directia
de actiune a medicamentelor antroposofce se explica prin combinatia
de diverse substante si prepararea acestora. Sub forma de compozitii
medicamentoase apar substante noi, cu putere mare de vindecare, ce
pot actiona curativ asupra multiplelor aspecte ale unei boli.
Medicamentele
antroposofice se supun criteriilor obligatorii ale cercetarii
stiintifice in domeniul medicamentelor, dezvoltate pe baza
recunoasterii spirituale, a traditiilor mostenite, precum si a
observatiilor facute asupra naturii.
Prescriere
si dozaj
Medicamentele
antroposofice de uz intern se gasesc in farmacii sub forma de bilute
cu invelis de lactoza (globuli), pulbere din lactoza (triturate),
perfuzii pe baza de alcool sau de apa (dilutii), sirop, sucuri din
plante proaspete, ceaiuri, injectii, supozitoare, tablete, capsule
sau pulbere din plante. Cele mai multe medicamente se pot cumpara
fara reteta, dar nu ar trebui dozate si folosite fara sfatul
medicului. O mare parte din medicamentele antroposofice se incadreaza
in grupa homeopaticelor. Acestea sunt si ele ordonate pe diverse
niveluri de dozaj. La alegerea dozei se iau in calcul mai multe
criterii, printre care si puterea sau locul de instalare al bolii.
Pentru tratare dereglarilor metabolice se folosesc in primul rand
doze inferioare din substanta de baza, de la D1 pana la D6; pentru
sistemul circulator si respirator, doze medii, de la D8 pana la D15;
iar pentru domeniul functional al nervilor si al creierului se
folosesc doze superioare, de la D20 pana la D 30. In cazul bolilor
cronice, dozele inferioare si mijlocii trebuie administrate de mai
multe ori pe zi si pe o perioada mai indelungata de timp.
In
cazul dozajelor mari, incepand de la nivelul D 23, o singura
administrare e de obicei suficienta pentru a stimula forta vitala.
Acestea nu mai contin in substanta de baza nici un material
monomolecular. Medicatia pentru uz intern este ajutata de cea pentru
uz extern de genul alifiilor, al bailor cu ulei in dispersie, al
uleiurilor de corp, al rasinilor si tincturilor.
Astfel,
pentru bebelusii raciti se foloseste masaj cu ulei de nalba, iar
pentru pacientii cu diabet, baile cu lapte de rozmarin completeaza
tratamentul integral.
Terapia medicamentoasa
Medicina anroposofica porneste de la principii de baza ale actiunii substantelor de origine vegetala, animala si minerala, care indica modul de folosire al acestora ca remedii.
Remedii vegetale
Mijloacele vegetale afecteaza in principal sfera mentala a fiintei umane.
Plaja de utilizare terapeutica este impartita dupa principiul simbolisticii, adica aspectul sau locul unde pot fi gasite stabilesc modul in care vor fi folosite terapeutic pentru fiinta umana.
Plantele din aceeasi familie prezinta variatii ale acelorasi caracteristici principale. Deci, umbeliferele (precum secareaua si angelica) sunt utilizate ca plante corespunzatoare elementului aer, capabile de a regulariza corpul astral in relatie cu celelalte corpuri.
Printre altele, sunt indicate in cazul indigestiilor si al formarii de gaz in intestine, dar si pentru spasme la nivelul sistemului respirator si circulator.
Labiatele (precum rozmarinul, cimbrul si salvia), datorita continutului de uleiuri eterice, sunt catalogate ca plante ale elementului caldura, utilizabile in cadrul circulatiei interne slabe si a temperaturii interne scazute.
Conform modelului de impartire a organismului uman in trei domenii, radacinile unei plante sunt atribuite din punct de vedere terapeutic zonei caplui, frunzele si tulpinile sistemului circulator, iar mugurii polului fizico-eteric al fiintei umane.
Remedii animale
Medicamentele de origine animala sau preparatele din organe se potrivesc bine cu functiile vitale ale corpului eteric. Aici sunt incluse insectele, paianjenii, otrava de sarpe, tusul calmarului, secretiile glandelor de broasca, buretii prajiti, pana la secretiile animalelor mai evoluate, cum ar fi moscul sau ambra ( de la casalot ), dar si organele interne ale vacilor, porcilor si oilor. Otravurile secretate de insecte sunt asociate bolilor inflamatorii, iar otravurile de sarpe afecteaza puternic functia renala si compozitia sangelui. Secretiile animale de mosc si ambra cenusie, care sunt utilizate si in industria parfumurilor, sunt prescrise de medicina antroposofica ca mijloace de intarire a nervilor.
Pietrele pretioase ca remedii
Substantele minerale sunt asociate Eului fiintei umane. Structurile stratificate precum cuartul, onixul si opalul sustin puterea psihica si puterea de formare apolului superior. Sisturile si formatiunile metalice ajuta sistemul circulator. Structurile de calcar gen carapace de midie sau corali sunt benefice polului inferior ( metabolism si locomotie ).
Metalele ca remedii
Aplicatiile terapeutice ale celor mai importante sapte metale sunt privite ca unul dintre aspectele principale ale medicinii antroposofice. Astfel, plumbul corespunde splinei, staniul ficatului, fierul bilei, aurul inimii, cuprul rinichilor, mercurul plamanilor, iar argintul corespunde creierului. Argintul se intalneste in procesele constructive ale corpului eteric, precum regenerarea pielii si a membranelor mucoase, dar si in procesele de reproducere. Procesele plumbului, metal opus puterilor argintului, sunt legate de maturizare, imbatranire, mineralizare si catabolism.
Mercurul ar trebui sa dizolve cheaguri de sange si sa elimine umflaturi si inflamatii.
Staniul este rsponsabil pentru formarea substantelor organice, precum cartilagiile. Fierul intervine in principal in procesul de formare al sangelui, la intarirea, la intarirea apararii si este asociat in general cu "activitate", in timp ce cuprul este responsabil de productia "substantei vii" a sistemului renal si suprarenal.
Medicina antroposofica mai utilizeaza si metale precum zinc, nichel, cobalt, antimoniu, sulf, magneziu si fluor.
Preparatele cu doze ridicate de metale pot provoca probleme de sanatate prin supradozare, de aceea, in cazul bolilor cronice, este mai indicata consumarea preparatelor vegetale care contin metale. Aici sunt de mentionat omagul, ce contine plumb, urzica, ce contine fier, cicoarea, ce contine staniu, sunatoarea, ce contine aur, musetelul, cu continut de cupru, Bryophyllum, ce contine mercur si tuia, cu continut de argint. Aceste plante au in structura lor metale care pot fi astfel introduse sub forma organica in corp.
Aceste preparate sunt disponibile sub denumiri precum Thuja Argento culta sau Chamomilla Cupro culta, pentru a da doar doua exemple. Standardele ridicate de calitate ale producatorilor de materiale antroposofice garanteaza produse perfecte, ecologice si aproape lipsite de efecte secundare.
Terapia prin vasc
